Gingivita este termenul general folosit atunci cand vorbim despre inflamatia gingiilor. Aceasta poate fi localizata, la un dinte, sau poate fi raspandita in toata gura pisicii, afectand mai multi dinti.

Gingivita este cea mai usoara forma de boala paradontala insa, daca este lasata netratata infectia si inflamatia se pot raspandi la os si pot cauza pierderea dintilor.

Care sunt cauzele gingivitei la pisici?

Acumularea de placa bacteriana este principala cauza a gingivitei. In stadiile incipiente, placa bacteriana se formeaza pe dinti si, daca nu este indepartata, se transforma in tartru.

Alti factori care pot determina o predispozitie la dezvoltarea gingivitei la pisici sunt:

• Varsta inaintata
• Dintii crescuti stramb si aglomerati
• Alimentatia bazata pe hrana moale
• Respiratia cu gura deschisa
• Obiceiul de a roade diferite obiecte
• Lipsa ingrijirii dentare
• Diabetul
• Boli autoimune
• FeLV (leucemie de felina)
• FIV (Virusul Imunodeficientei de Feline)

Care sunt simptomele gingivitei la pisici?

Primul simptom pe care il poti observa este sangerarea ocazionala, iar o examinare detaliata pot fi prezente:

• Gingiile rosii si inflamate
• Respiratie urat mirositoare
• Placa bacteriana vizibila pe dinti
• Scaderea apetitului
• Discomfort

Odata ce ai identificat unul sau mai multe simptome, este necesar sa faci o vizita veterinarului pentru un control de specialitate, inainte ca boala sa se agraveze.

Diagnosticul gingivitei la pisici

Veterinarul va efectua un examen fizic riguros al pisicii, tinand cont de istoricul simptomelor si de posibilele conditii care ar fi putut sa conduca la aceasta afectiune. Va fi nevoie sa ii oferi toate detaliile despre aparitia primelor simptome, spre exemplu este foarte important sa stie:

• cand a aparut respiratia urat mirositoare
• ce tip de hrana mananca de obicei
• daca are probleme in mestecarea mancarii
• daca pisica a suferit in trecut de alte afectiuni
• daca aveti o rutina de curatare a dintilor si ce produse folositi

O parte din examenul fizic implica examinarea atenta a gurii pisicii si, foarte probabil, o interventie stomatologica pentru indepartarea placii bacteriene. Dupa curatare, dintii trebuie reexaminati.

De asemenea, este posibil ca veterinarul sa doreasca testarea pisicii pentru FIV si FelV, pentru a putea scoate din calcul aceasta cauza.

Cum se trateaza gingivita la pisici?

Tratamentul se va stabili in functie de cat de avansata este boala. In cazul in care afectiunea nu a progresat prea mult, atunci se poate trata la domiciliu, cu o curatare dentara regulata.

Cazurile mai grave pot necesita:

• curatarea tartrului de catre medicul veterinar
• tratament cu antiinflamatoare
• tratament cu antibiotice

In cazul in care aceste tratamente nu functioneaza, se poate apela chiar si la extractia dintelui afectat.

Cum putem sa prevenim gingivita?

Sanatatea orala este la fel de importanata la pisici, ca si la oameni, iar gingivita poate fi prevenita prin impiedicarea formarii tartrului.

• stabileste un program regulat de curatare a dintilor, cel putin de doua ori pe saptamana. Exista pe piata dispozitive si produse speciale pentru acest lucru
• fa cateva schimbari in alimentatia pisicii: hraneste-o in principal cu mancare uscata si apeleaza la o dieta specializata, daca e cazul
• cumpara-i jucarii de ros, care pot ajuta la mentinerea sanatatii dentare
• nu rata controlul periodic, la veterinar!

sursa-mobile-vet.ro

Articolul Gingivita la pisici: Simptome si Tratament apare prima dată în Cabinet veterinar| Farmacie veterinara| Supermarket| Coafor canin.

Toxoplasmoza este o boala provocata de un parazit unicelular numit Toxoplasma gondii (T. gondii). Este una dintre cele mai frecvente boli parazitare care afecteaza aproape toate animalele cu sange cald (si oamenii), insa pisicile sunt printre cele mai intalnite gazde.
Parazitul isi completeaza ciclul de viata in organismul pisicii, acestea fiind singurele mamifere la care Toxoplasma gondii este eliminata prin fecale, in mediu, ca parte a ciclului de viata.

Cum se infecteaza pisicile cu Toxoplasma gondii

Pisicile devin, cel mai adesea, purtatori de Toxoplasma gondii prin uciderea si consumarea animalelor salbatice, care au fost infectate. De asemenea, o pisica mai poate contacta boala daca vine in contact cu fecalele unei pisici infectate.
Odata ce pisica este infectata, parazitul de inmulteste in intestine, pana cand ouale imature vor fi eliminate prin fecale. Pisicile infectate pot elimina oochisturile timp de doua saptamani de la infectarea initiala.

Simptomele Toxoplasmozei la pisici

Majoritatea pisicilor devin imune la boala, prin expunerea la parazit. Cu toate acestea, cele care nu sunt imune, pot prezenta urmatoarele simptome:

• Letargie
• Depresie
• Febra
• Pierdere in greutate
• Tulburari respiratorii
• Convulsii
• Tremuraturi
• Slabiciune musculara
• Varsaturi
• Diaree
• Dureri abdominale
• Icter
• Pierderea poftei de mancare

Simptomele sunt mai severe la puii de pisica infectati intrauterin, acestia avand sanse mici de supravietuire.

Cum se diagnosticheaza Toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este disgnosticata, de obicei, pe baza istoricului, a simptomelor si a testelor de laborator. Masurarea anticorpilor IgG si IgM la Toxoplasma gondii din sange, ajuta la diagnosticarea bolii. Prezenta anticorpilor IgG la Toxoplasma gondii in sangele unei pisici sanatoase, sugereaza ca aceasta a fost infectata si, cel mai probabil, acum este imuna, deci nici nu elimina oochisturile. Prezenta anticorpilor IgM la Toxoplasma gondii in sange, sugereaza o infectie activa a pisicii.
Ansenta anticorpilor T. gondii de ambele tipuri, sugereaza ca pisica este susceptibila la infectie.

La analizele de sange, pisicile cu Toxoplasmoza mai pot prezenta: un numar anormal de scazut de celule albe, neutrofile scazute si limfocite scazute, iar profilul biochimic arata, de regula niveluri anormal de ridicate la enzimele hepatice si nivelul de albumina foarte scazut.

Uneori oochisturile pot fi gasite in fecale, insa aceasta nu este o metoda sigura de diagnostic, deoarece seamana cu alti paraziti interni.

Tratamentul Toxoplasmozei la pisici

Tratamentul include, de obicei, antibiotic pentru a controla infectia si a preveni progresia ulterioara a bolii in sistem.
In cazul infectiilor severe, pisicile pot avea nevoie si de internare pentru administrare de fluide intravenos.

Pot lua Toxoplasmoza de la pisica mea? Cum se infecteaza oamenii?

Deoarece pisicile elimina oochisturile doar pentru o scurta perioada de timp, sansa de expunere umana este mica. Prezenta unei pisici in casa ta, nu inseamna ca te vei infecta obligatoriu. De retinut este ca boala nu se transmite, nici prin atingerea unei pisici, nici prin muscatura sau zgarietura. In plus, pisicile care locuiesc in interior, care nu vaneaza si nu consuma carne cruda, nu sunt predispuse la infectia cu Toxoplasma gondii.
Oamenii pot contacta parazitul prin urmatoarele mijloace:

• Consumul de carne contaminta cruda sau gatita necorespunzator
• Ingestia accidentala a carnii contaminate, dupa manipularea ei si necuratarea corespunzatoare a mainilor si ustensilelor
• Consumul de apa contaminata
• Ingestia accidentala a parazitului prin contactul cu fecalele unei pisici infestate
• Ingestia accidentala a solului contaminat – daca nu va spalati corespunzator dupa gradinarit
• Consumul de fructe si legume nesplate din gradina
• Transmiterea de la mama la copil

Exista doua categorii de persoane a caror infectie cu Toxoplasma gondii reprezinta un real pericol: femeile insarcinate si persoanele cu imunodeficienta.
Daca o femeie este infectata in timpul sarcinii, fatul poate fi si el infectat. Acest lucru poate duce la complicatii si anomalii de dezvoltare sau avort spontan.
De asemenea, persoanele cu sistemul imunitar compromis sunt si ele susceptibile la infectie si trebuie sa ia masuri suplimentare de prevenire.

Prevenirea Toxoplasmozei

Daca sunt o persoana cu risc crescut, pot sa imi pastrez pisica?

Da, chiar daca te incadrezi in aceasta categorie, exista suficiente masuri de siguranta pentru a evita expunerea la Toxoplasma gondii si a-ti pastra pisica:

• Asigura-te ca litiera ei este curatata zilnic. Parazitul nu devine infectios decat dupa 1, pana la 5 zile de la eliminarea prin fecale.
• Evita sa cureti tu litiera pisicii, sau poarta manusi si masca, daca trebuie sa o faci tu. Apoi spala-te bine pe maini, cu apa si sapun
• Pastreaza pisica in interior, astfel ea nu poate sa vaneze si sa consume carne posibil infectata
• Nu adopta si nu atinge pisici fara stapan, in special pui de pisica. Nu primi in casa o pisica noua, in timpul sarcinii
• Hraneste-ti pisica cu hrana speciala, conservata, sau cu alimente bine preparate termic.

In plus, chiar daca esti, sau nu, in categoria de risc:

• Nu consuma carne negatita
• Spala bine fructele si legumele inainte de a le manca
• Nu bea lapte nepasteurizat
• Spala-te bine pe maini si curata suprafetele pe care le folosesti la prepararea mancarii, dupa manevrarea carnii crude
• Nu bea apa din surse nesigure

sursa-mobile-vet.ro

Articolul Toxoplasmoza si Pisicile: Ce este, cum se trateaza si ce facem pentru a o preveni? apare prima dată în Cabinet veterinar| Farmacie veterinara| Supermarket| Coafor canin.

Ce este piometrul?

In termeni simpli, piometrul este o acumulare de puroi in uter, care apare din cauza modificarilor hormonale in tractul reproductiv al femelei de pisica. Dupa estru sau „perioada de calduri“, nivelul de progesteron ramane crescut timp de mai multe saptamani, stimuland mucoasa uterina sa se ingroase pentru pregatirea sarcinii. Daca sarcina nu se produce mai multe cicluri la rand, mucoasa continua sa creasca in grosime, formand chisturi in uter. Acest mediu este propice pentru dezvoltarea bacteriilor si ulterior a infectiei.

Piometrul este o boala care pune in pericol viata femelelor de pisica si care trebuie tratata imediat.

Care sunt simptomele piometrului?

Unele pisici cu piometru nu prezinta simptome, sau prezinta vagi semne clinice cum ar fi:

• letargie
• febra
• deshidratare
• apetit scazut
• voma poate fi, de asemenea, un simptom
• abdomen umflat si dureros
• sete accentuata si anormala
• urinare foarte frecventa
• in cazul in care o pisica cu piometru are un col uterin deschis, puroiul se scurge din vaginul pisicii si, deoarece felinele sunt foarte atente la igiena, stapanii pot sa nu il observe
• in cazul in care pisica care un col uterin inchis puroiul se va acumula in interiorul uterului. In cazuri grave, uterul se poate rupe, ceea ce determina peritonita, ceea ce poate fi fatal animalului

Cum se diagnosticheaza piometrul?

Orice pisica de sex feminin care bea o cantitate excesiv de mare de apa si care nu a fost sterilizata poate fi suspecta de piometru. Acest lucru este valabil mai ales daca exista scurgeri vaginale, sau alte simptime prezentate mai sus.

Pisicile cu piometru au o crestere severa a numarului de celule albe din sange si de multe ori o crestere a globulinelor serice, un tip de protenina ce este asocita cu sistemul imunitar.

In cazul in care colul uterin este inchis si pisica nu prezinta scurgeri vaginale, atunci se impune si un examen radiologic al abdomenului.

Ce pisici prezinta riscul de a face piometru?

Riscul de piometru creste pe masura ce pisicile inainteaza in varsta si trec prin cat mai multe cicluri menstruale, fara a da nastere la pui. Piometrul apare de obicei la doua, pana la opt saptamani dupa ultima perioada de calduri, deci pisicile nesterilizate prezinta cel mai mare risc de a dezvolta infectia.

Utilizarea medicamentelor pe baza de progesteron poate determinata modificarea uterului, de aceea femelele nesterilizate care au primit hormoni, trebuie monitorizate cu atentie.

Desi se intampla foarte rar, pisicile sterilizate pot fi afectate de piometru.

Daca sterilizarea a fost facuta in mod incorect, iar tesutul uterin nu a fost eliminat complet din corpul pisicii, ciotul de uter ramas, prezinta un risc de infectie.

Cum se trateaza piometrul la pisici?

Tratamentul preferat este eliminarea chirugicala a uterului si a ovarelor. Pisicile diagnosticate in stadiul incipient al bolii au sanse mari sa se recupereze complet si rapid dupa interventia chirurgicala.

Daca interventia are loc intr-o faza avansata a bolii, procedura este mai complicata si recuperarea, la fel. Pisicile in recuperare au nevoie de fluide intravenoase si antibiotice administrate o perioada indelungata.

Pisicile care raman netratate sau nu sunt diagnosticate la timp, au sanse minime de supravietuire.

Cum prevenim piometrul?

Sterilizarea femelei de pisica, atunci cand ea este tanara si sanatoasa, este cel mai bun mod de preventie al piometrului.

Procedura de sterilizare se complica si devine mai riscanta, odata ce boala a afectat deja testurile si a slabit capacitatea animalului de a mai rezista la interventia chirurgicala si anestezie.

Nu uita! Orice simptom de boala identificat la timp, poate insemna salvarea vietii animalului tau de companie. Daca ai nevoie de un sfat, nu ezita sa ne contactezi!

sursa-mobile-vet.ro

Articolul Piometrul la pisici: Cum il diagnosticam si ce e de facut apare prima dată în Cabinet veterinar| Farmacie veterinara| Supermarket| Coafor canin.

Capusele sunt specii de paraziti externi, mici, cu forma ovala si 8 picioare. Inrudite cu paianjenii, capusele pot varia in dimensiune de la 1mm, pana la 1cm, in functie de specie, stadiu si grad de hranire si sunt comune in zonele impadurite, cu vegetatie bogata, insa pot fi gasite chiar si in gradini si parcuri iar unele specii chiar si in canise. Desi sunt mai raspandite primavara si toamna, acestea sunt active tot timpul anului, fiind foarte rezistente si adaptabile. Capusele nu zboara si nici nu sar, insa se vor catara cu usurinta pe blana animalelor, atunci cand acestea se plimba prin iarba.

Cum sunt afectati cainii de capuse?

Odata ajunsa pe animalul gazda, capusa se ataseaza cu regiunea bucala de pielea acestuia si se hraneste cu sange, provocand inrosirea si iritarea pielii, in locul muscaturii.

Mai mult, prin muscatura lor, capusele pot transmite boli parazitare, virale sau infectii bacteriene care pun in pericol viata cainelui, fiind foarte violente si afectand sistemul imunitar sau nervos.

Cele mai cunoscute sunt: Boala Lyme, Anaplasmoza, Hepatozoonoza, Ehrlichioza si Babesioza.

Cainele tau a fost infestat cu capuse? Cum stii si ce e de facut?

Capusele sunt atrase de gazde prin caldura corpului, prezenta dioxidului de carbon din respiratie si a altor mirosuri asociate.

Parazitii sunt vizibili pe pielea animalului, in special pe masura ce cresc in urma hranirii – de obicei se ataseaza in zonele mai ferite, cu piele subtire, ale corpului: subrat, la baza urechilor, in zona gatului. De asemenea, capusele pot fi detectate si la atingere, deoarece au suprafata corpului destul de dura. Alte semne ale prezentei lor sunt iritatiile pielii si roseata.

Este recomandat ca, dupa plimbarile in padure sau parcuri, sa inspectezi cu atentie corpul cainelui pentru a detecta din timp capusele si sa le extragi cu atentie.

Cum sa scoti o capusa atasata de caine?

• Imparte in doua parul cainelui in jurul capusei, pentru ca aceasta sa fie vizibila
• Foloseste o penseta subtire dar solida si apuca parazitul cat de aproape de piele posibil
• Trage usor in sus cu siguranta, aplicand presiune pe piele, pana cand capusa se desprinde
• Curata zona muscaturii cu dezinfectat – poti folosi betadina, apoi mainile, folosind apa si sapun
• Capusa poate fi omorata prin punerea in alcool
• Daca parazitul a stat atasat mult timp, este recomandat sa duci cainele la un cabinet veterinar pentru testare

Ce sa NU faci, cand scoti o capusa:

• Cand apuci capusa cu penseta, nu o rasuci, i se poate rupe piesa bucala si ramane atasat in piele
• Nu incerca sa extragi capusa cu degetele
• Nu apasa pe corpul capusei, cand aceasta este atasata. Sunt sanse sa impingi sangele infectat din capusa, in organismul cainelui
• Nu aplica pe ea substante iritante ca acetona, fosfor sau repelenti. Acest lucru poate face capusa sa elimine in organismul cainelui sangele infectat

Cum previi infestarea cu capuse a cainilor?

Deoarece este foarte greu sa eviti expunerea cainelui la capuse, trebuie sa iti asumi masurile de siguranta necesare, pentru a impiedica parazitii sa se urce pe animal si mai ales atasarea si hranirea acestuia.

Exista o gama larga de produse antiparazitare: solutii spot-on (pipetele antiparazitare), zgarzi, antiparazitare orale (recomandate in infestarile masive) sau sampoane.

Recomandarea noastra: combinarea unei solutii spot on cu o zgarda antiparazitara.

!!! Atentie, niciodata sa nu depasesti perioada in care solutiile sunt eficiente.

De asemenea, daca locuiesti la curte, in magazinele de profil, gasesti solutii eficiente pentru dezinsectia exterioara. Totusi, cea mai eficienta masura in acest caz este mentinerea tunsa a vegetatiei.

Capusele sunt periculoase si pentru oameni?

Da, capusele se pot atasa si de pielea oamenilor si cele care transimt boli cainilor, pot sa transmita si oamenilor. Este important de retinut ca oamenii nu se pot imbolnavi din cauza unui caine infectat, ci doar ca efect al muscaturii unei capuse. Bolile care afecteaza cainii, sunt la fel de periculoase si pentru noi, avand consecinte grave. O capusa atasata pe caine nu se poate atasata ulterior pe nici o alta gazda, nici chiar pe om.

Babesioza la caini

Babesioza este o infectie transmisa de capuse cu un parazit din genul Babesia.

Babesioza afecteaza si distruge globulele rosii din sangele cainelui provocand anemie severa. Boala se intalneste in intreaga lume, oriunde se gasesc capusele purtatoare.

Transmiterea Babesiozei

Parazitul se transmite prin muscatura unei capuse infectate sau  prin transfuzii de sange contaminat.

Cainii care petrec mult timp in aer liber, in special in zone cu multa iarba, sunt mai predispusi la contactarea parazitului.

Simptomele Babesiozei

Cainii care au fost infectati pot prezenta o mare varietate de semne clinice – de la colaps brusc cu soc sistemic, pana la o infectie progresiva, lenta, fara semne clinice aparente.

Printre simptome se numara:

• Lipsa de energie
• Lipsa apetitului
• Gingii decolorate
• Febra
• Abdomen marit
• Urina de culoare inchisa
• Pierdere in greutate
• Scaun decolorat

Cum se diagnosticheaza Babesioza

Pentru un diagnostic corect, trebuie sa ii oferi medicului veterinar un istoric amanuntit al starii de sanatate a cainelui. De asemena, un ajutor foarte mare il reprezinta si cunoasterea datei de aparitie a primelor simptome, dar si posibilele incidente care au dus la aceasta conditie. Spre exemplu, daca ati facut o plimbare la padure, este important ca medicul sa stie cat a trecut de atunci pana la aparitia primelor semne.

Veterinarul va efectua un examen fizic al cainelui, dar si analize complete de sange si urina. De asemenea, exista si teste rapide de diagnostic de tip ELISA, diponibile in prezent doar pentru Babesia canis.

Tratamentul Babesiozei la caini

Cainelui infectat i se administreaza in prima faza un agent anti-infectios, potrivit pentru specia de Babesia care a cauzat infectia.

Ulterior se trece la tratament de sustinere menit sa amelioreze simptomele. Infectiile sunt, de obicei, persistente si recuperarea lunga si anevoioasa.

Cainii in stare grava trebuie, de regula, internati si tinuti sub observatie, deoarece sunt cazuri care necesita inclusiv transfuzii de sange.

Trebuie retinut ca Babesioza nu poate fi mereu tratata, de aceea pronosticul va fi mereu unul rezervat. De asemenea, stapanii trebuie sa fie constienti ca unii caini care supravietuiesc Babesiozei, nu elimina complet parazitul si pot recidiva in viitor. Este recomandat ca, dupa terminarea tratamentului, sa se repete de mai multe ori testele, pentru a verifica eficacitatea acestuia.

Prevenirea babesiozei la caini

Din pacate nu exista inca un vaccin pentru a preveni imbolnavirea, iar singura metoda ramane deparazitarea externa riguroasa si folosirea de insecticide eficiente pentru eliminarea capuselor din curte.

sursa-mobile-vet.ro

Articolul Capusele si Babesioza. Cum sunt afectati cainii? apare prima dată în Cabinet veterinar| Farmacie veterinara| Supermarket| Coafor canin.

Maladia Carre, denumita popular Jigodie, este o boala foarte contagioasa, adesea fatala, care afecteaza in principal cainii tineri intre varstele de 2 si 6 luni.

Jigodia este cauzata de un virus inrudit cu cel al rujeolei.

Cum se transmite Jigodia

Majoritatea cainilor sunt expusi la virus prin:

• inhalarea secretiilor respiratorii ale unui animal infectat
• contactul direct cu saliva cainelui bolnav
• contactul direct cu urina sau fecalele

Virusul se reproduce in tractul respirator al cainelui si se raspandeste in sange la ganglionii limfatici si in tot corpul. De asemenea, virusul poate infecta si pielea, tractul intestinal, tractul urogenital sau sistemul nervos central.

Semnele respiratorii sunt primele care se manifesta, urmate de cele care tin de sistemul digestiv si, in cazuri mai grave, urmate de cele neurologice.

!!! De retinut, cainii pot elimina virusul timp de mai multe luni dupa ce s-au infectat, indiferent daca prezinta, sau nu, semne clinice.

Simptomele Jigodiei la caini

Jigodia are, de cele mai multe ori, manifestari multisistemice, ceea ce inseamna ca semnele sunt date din intreg corpul cainelui. Cele mai frecvente simptome sunt:

• febra fluctuanta
• secretii nazale
• tuse
• secretii oculare
• diaree
• voma
• letargie
• lipsa apetitului

Intr-o faza ulterioara a bolii, virusul ataca sistemul nervos al animalului si poate produce convulsii sau paralizie.

Alte simptome pe care stapanii le pot intalni:

• dificultate la respiratie
• ingrosarea pernutelor de la labe
• ingrosarea nasului (a trufei)

Cum se diagnosticheaza Jogodia

Desi exista teste pentru Maladia Carre, rezultatele nu sunt mereu de incredere. De aceea, veterinarul trebuie sa analizeze intregul tablou de simptome, alaturi de istoricul de sanatate al cainelui. Testul poate ramane ca o metoda de confirmare a diagnosticului, insa trebuie retinut ca acestea pot indica un rezultat negativ fals.

Alte teste de laborator mai pot fi efectuate pentru a determina posibilele complicatii ale bolii.

Cum se trateaza

Din pacate, nu exista un tratament antiviral pentru Maladia Carre, prin urmare tratamentul consta in ameliorarea simptomelor si sustinerea organismului.

• daca animalul a devenit anorexic sau deshidratat, se pot administra fluide, intravenos
• trebuie curatate cu regularitate scurgeile nazale si oculare
• pot fi administrare antibiotice pentru posibilele infectii secundare
• pot fi administrare calmante pentru a tine sub control convulsiile

!!! De retinut, este ca Jigodia poate fi fatala pentru unele exemplare, al caror organism a fost mai slab sau au avut de-a face cu o infectie mai puternica.

Jigodia nu poate fi trata la domiciliu deci la primele semne de infectie, trebuie sa te prezinti cu cainele la veterinar

Ce caini pot face Jigodie

Virusul afecteaza in primul rand puii, intre 2 si 6 luni, insa poate fi contactat si de caini adulti. Nu exista o predispozitie data de rasa sau sex.

Cainii nevaccinati si puii nascuti dintr-o mama infectata au sanse ridicate de a se infecta.

Cum poate fi prevenita Jigodia

VACCINAREA!

Asigura-te ca schema de vaccinare a cainelui tau este completa. Vaccinul pentru Jigodie se adimistreaza incepand cu varsta de 5-6 saptamani.

Puii care nu sunt inca vaccinati trebuie tinuti separat de alti caini, pentru a evita transmiterea virusului.

sursa-mobile-vet.ro

Articolul Maladia Carre sau Jigodia – o boala grava care poate fi prevenita apare prima dată în Cabinet veterinar| Farmacie veterinara| Supermarket| Coafor canin.